Eşti mic şi faci numai năzbâtii: nu contează, eşti drăgălaş. Creşti şi începi să creezi mici probleme părinţilor: nu contează, aşa e copilăria. Adolescenţa; apare prima dragoste, primul conflict, pentru o fată: contează? E vorba de dragoste, cine rezistă dragostei? Ajungi la maturitate, înfrunţi viaţa, aşa cum e ea: bună sau rea: contează prea puţin: eşti tânăr. Trec anii, ai şi tu la rândul tău copii, care asemenea ţie, îţi fac mici şotii: contează prea puţin, aşa erai şi tu. Îmbătrâneşti, treci prin singurătate: contează doar că ai avut o viaţa frumoasă. În ultima clipă a vieţii te gândeşti că doar ea contează, acel ultim moment de viaţă, dar oricum mori, nu poţi să dai timpul înapoi, ce mai contează?
Tweet
inca un radical din ziua de ieri
RăspundețiȘtergere"Les escaliers montent ou descendent selon le sens où on les prend"....adica "Scarile urca si coboara in sensul in care mergem." Cam asta inseamna sa traiesti.Zic sa transformam interogatia "Ce mai conteaza?" in "Cat de mult conteaza?"...faina postarea ta.
PRIN URMARE... concluzia... "Nu conteaza"? eu zic: Conteaza! la sfarsit, cand te uiti inapoi la ceea ce ai facut, sa nu iti fie rusine! sa poti sa spui, nu am facut nimic iesit din comun, DAR nu imi este rusine de ce am facut! (cel putin atat sa poti sa spui...)
RăspundețiȘtergereMda...e un fel de a spune. Si putem sa spunem la nesfarsit, dar undeva acolo in adancul sufeltului, stim toti ca orice conteaza...pana si un lucru fara prea mare importanta.
RăspundețiȘtergere