Azi nu sunt eu

Îmi plac dimineţile cu soare. Mă trezesc liniştit atunci când soarele îmi mângâie genele spunându-mi "Bună dimineaţa!", luminând camera de câteva ore de somn. Parcă nu sunt la fel de molatec ca în dimineţile cu nori, în care soarele e ascuns.
Cu picioarele târâinde îmi fac tabieturile care se finalizează cu o cafea în faţa calculatorului, citind noutăţile de pe siturile preferate. Fără sâcâieli, fără să mă enervez, fără să mă bată cineva la cap.
Asta ar fi o dimineaţă aproape perfectă. Perfect ar fi să fac cafea pentru două persoane: Bună dimineaţa! Tweet