Românii

Aş fi vrut să încep cu "nu ştiu alţii cum sunt..." dar nu o fac. Pentru că ştiu cum sunt alţii; poate partea a doua a tautologiei ar fi fost potrivită: "dar eu când mă gândesc..." şi apoi să încep să meditez tranşant asupra problemei generale din care ea însăşi se generează: românii.
Da. Problema a ceea ce ne înconjoară o constituie ginta asta de urmaşi direcţi ai dacilor. Poate aici e o cauză a problemei.

Suntem urme ale culturilor ce s-au perindat pe meleagurile "carpato-danubiano-pontice" despre care tot vorbim cu mândrie; tratăm asta cu fală, că avem munţi, mare şi câmpie. Şi alţii au, uită-te la Franţa, de exemplu.

Ne place să ne mândrim într-una cu valorile noastre, să ne lăfăim în îngâmfare precum porcii în noroi, fără să vedem şi nici măcar să recunoaştem că am avea vreun defect. Noi? În niciun caz. Nu e vina noastră. Dăm vina pe alţii fără nicio remuşcare. Ne lăudăm cu femeile frumoase, dar compensăm cu urâţenia mediului, moralului nostru, caracterului şi aşa ciobit şi cu nepăsarea faţă de noi înşine, în primul rând.

Întotdeauna, dar întotdeauna, vrem să fim cei mai buni. În orice. Iar dacă nu suntem primii nu facem nimic în privinţa asta, decât să aşteptăm. Să ni se rezolve învăţământul, sistemul medical, justiţia, străzile, salarii mai bune şi alte neajunsuri materiale capabile să ne facă o ţară din "lumea bună". Mai bine am aştepta a doua venire a lui Hristos decât toate astea.

Ne sugrumăm posibilul viitor care ar mai avea o şansă la ceea ce nu avem noi. În loc să facem ce e cu putinţă în mâinile noastre, ne îngropăm rădăcinile uitate şi mai mult în mâlul de sub faţadele false ale construcţiilor aşa-zis europene. Ne tăiem singuri rădăcinile.

Nu ţinem cont de lucrurile care contează şi care sunt piloni zdraveni, de neclintit în faţa regreselor şi ne împotmolim în aspectele de suprafaţă, în detalii inutile, făcute doar ca să ne pierdem privirea aţintită de la scop.

Suntem precum o plantă bătută de vânt şi care nu a avut destul timp, încă, să-şi întărească tulpina, pentru ca mai apoi să se înalţe frumos spre viitor. Trebuie să avem o tulpină puternică altfel vom sfârşi sub talpa timpului măsurat de alţii.

Viitorul nostru ca popor nu se vede. Avem un zid mare în faţă, dar care nu este impenetrabil; pentru că deşi nu avem tulpina viguroasă, avem rădăcina care îşi face loc printre cărămizile acestui perete. Aşa vom putea privi mai departe.

Tweet