... că dă bine la PR.
Fac precizarea de la început: nu vreau să fiu ipocrit.
Ce ştiaţi despre Mile Cărpenişan? Sincer. L-aţi fi căutat pe google şi aţi fi găsit că a fost corespondent la Antena 1 şi Antena 3; că a făcut o campanie umanitară pentru Daniel Răduţă. Şi atât: încă unul care a trăit în România! Acum aţi fi aflat de decesul lui, şi că a stat în comă, având nevoie de sânge grupa A2.
Nu zic că nu e nevoie de puţină compasiune, de regrete. Un om şi-a pierdut viaţa. Un lucru ca ăsta e tragic prin însăşi moartea acelui om. Dar prea se aruncă unii, alţii precum hienele, devorand hoiturile internautice scriind despre acest caz, bifându-l la rubrica "arhivă".
Sigur că nu poţi şi nu prea ai cum să îl ştii dinainte; dar să vii acum şi să îşi trânteşti durerea pe blogu-ţi, bocindu-l din toti rărunchii e jenant.
Eh! nu eşti pe deplin penibil, măcar ţi-ai dat umărul virtual pe care să plângă rudele şi apropiaţii lui Mile Cărpenişan, consideri tu.
Cred că cei îndreptăţiţi să scrie sau să nu scrie cât de mult le pare rău sunt cei care au avut contact cu el, personal sau în online, nu orice agarici.
Tweet
Tocmai l-ai adaugat pe respectivul la arhiva.
RăspundețiȘtergereprin faptul ca am scris si eu despre el, se poate spune asa. insa am scris intr-un alt registru
RăspundețiȘtergereOricum,a fost un om de presă de bună calitate.Mă refer la video.Nu ştiu dacă a scris.
RăspundețiȘtergereUite, pentru astfel de articole m-am temut eu, si am evitat sa-i zic numele omului in articol. Insa eu il stiam de la tv, il stiam ca pe ala "mare din razboi". Si il mai si citeam, rar cei drept, insa mie mi-a ramas amintirea lui ca reporter de razboi. Iar sa mori la 35 de ani e regretabil si o parere de rau i se iveste fiecaruia.
RăspundețiȘtergere