Scrisoare către Cârcotaşi

Dragă Şerban, dragă Mişu, nici nu ştiu de când vă urmăresc. Aproape că am preluat de la voi caterinca, ironia şi zeflemeaua, însă într-o manieră moderată.

Sunteţi doi tipi haioşi cu corniţele alea roşii care găsesc ac de cojocul oricui o comite pe la televizor. Îl coaseţi şi îl descoaseţi, persiflîndu-l fie că este ministru, primar de sector care este ori jurnalistul vreunei televiziuni. Ba chiar aţi şi dat o greşeală de a voastră. Este în fişa postului să fiţi glumeţi.

Cronica Cârcotaşilor era şi încă este, şi să fim corecţi, va fi una dintre cele mai urmărite emisiuni şi cu vădit interes. Pe lîngă telespectatorii dornici să se râdă, cu sufletul la gură stau cei cu musca pe căciulă. Să vadă ce ziceţi de ei, sărmanii; dacă au greşit trebuie sa fie râsi. Voi le ridicaţi căciula şi le aşezaţi musca sub ea.
Miercurea este zi de bâlbuţe(şi duminica în reluare), cum vă place vouă sa numiţi greşelile. Topuri ale ruşinii piperate cu dansul bebeluşelor, o da... bebeluşele.

Dar acum... acum de ceva vreme încoace parcă aţi semnat un contract de publicitate cu bâlbuitorii nu alta. Pe când groaza de a apărea la voi în emisiune era enormă, acum intenţiile nete ale unora de a face ceva demn să intre în atenţia voastră se ivesc la tot pasul. Icsulescu-n sus, Icsulescu-n jos, Cutărescu-n mall, Cutărescu-n Bamboo.

Voi ştiţi din atâţia ani de experienţă ce merită difuzat în emisiune, recunoaşteţi o greşeală autentică, un cuvânt din guriţa unei prezentatoare de ştiri ieşit nu tocmai fericit, zicând o tâmpenie, chiar din frica de a nu îl spune. Fanii voştri vă asaltează cu cârcoteli, unele bune, altele nereuşite. P-aia cu impozitul forfecar ştiu că am pârât-o şi eu, am fost pe fază.

Nu e de mirare că din cauza a ceea ce faceţi v-aţi atras antipatia multora. Scandaluri la talk-show-uri de televiune că aveaţi ceva cu ei. Buzuca, Badea sau Zmărandescu. Ultimul chiar s-a specializat în sperieturi pentru Găinuşă; bine că s-au împăcat cei doi că Mişu nu prea mai suporta frica de muşchiulos. Am râs cu gura pînă la urechi şi am urmărit cu inima cît un purice cînd l-am văzut pe bodyguard ieşind din tortul uriaş, am crezut că mi-l sfărîmă pe micul depeşar. Pe Huidu, rocker bătrîn, cred că l-au ajuns flăcările violet ale celor băşcălizaţi, căci prea întîrzie dimineaţa la radio.

Ştiţi să vă faceţi emisiunea, s’teţi buni. Însă, pare-mi-se că vă lăcomiţi după scandaluri mondene, după derâderi ale celorlate emisiuni, acoperind subiectele toate, din dorinţa de rating, poate. Parcă aţi preluat conţinutul unui tabloid. Noi telespectatorii ajungem prin a fi ultracunoscători ai vieţii unor pipiţe ori copii de bani gata. Sigur că trebuie să îi arăţi cu degetul, să te rîzi de ei.

Acum parcă prea suntem năpădiţi de lucrurile astea, de mondenităţi. Vorba domnului Pleşu: “Lăsaţi-ne, din când în când, să murim proşti”. Chiar aşa! Dragi Cârcotaşi lăsaţi-ne să murim proşti.

Nu vrem să ştim dacă oţelarul porno, Dudu Steel, ştie sau nu să danseze, agitîndu-se ca un spray gol pe la Acasă TV, sau câte kilograme de silicon are Bianca Drăguşanu în sânul stâng ori botox în buza superioară, nu vrem să ştim cum, când şi câte doze de vorbe şi înjurături şi-au împărţit Gigi Becali pac-pac şi eternul preşedinte al LPF ă… ă… Dumitru Dragomir, ori să ştim cum el, la naiba în puii lui! îl savurează libidinos, în direct, pe invitatul lui. Dacă în loc să fie mediatizate şi luate în derâdere, aceste personaje-vedete ar fi ignorate, s-ar pierde în praful social.

Ne e dor să auzim o bâlbuţă clasică, un cuvânt inventat sau citit altfel de pe prompter, o chifteluţă!

Tweet