marți, mai 18

Să plecăm şi să ne facem ţara noastră

Grea tinereţe am prins. Dacă în familie am mai dres-o cum s-a mai putut, în planul extern familiei, social, am falimentat.
Poate că e prea dur termenul, dar când te afli pe buza prăpastiei şi ai la cârmă câteva minţi nu tocmai strălucite, direcţia în care se îndreaptă ţara e predictibilă. La casa pariuri am avea cota 1.05 pentru faliment şi, să zic 12.0, pentru salvarea economiei. Egal? Nu cred că este şi opţiunea asta. Ori plus, ori minus cu economia.

Drumeţia noastră în vâltoarea capitalistă e mică şi puţină. Am scăpat de sub comunism precum copilul din casa părintească la un banchet la care se ridică semnul întrebării dacă am fost invitaţi. Da şi nu prea. Cu mintea necoaptă am fost îndeajuns de creduli ca să credem că putem face faţă celor "pohtiţi" la masa economiei.
Tinerii sunt sclavii visurilor, bătrânii sunt servitorii regretelor. Încă mai suntem sclavii visurilor revoluţionare în care se credea că totu-i roz şi frumos fără comunism. Acum stai, stai şi te întrebi şi îl asculţi altfel pe vecinul de care ai râs atunci când zicea că pe vremea lui Ceauseşcu era mai bine.

Bine şi rău era şi este, şi atunci şi acum. Există totuşi o constantă care îţi dădea atunci, şi îţi dă şi acum bunăstarea: conducerea ţării.

La fel ca acum, nici în comunism nu erau minţi strălucite care ar fi putut face ceva în situaţia de faţă. Dar la fel ca şi acum, şi în comunism erau câteva persoane care erau date deoparte. Ce se întâmplă cu persoanele astea?

Lăsând sufletul aici, şi mergând cu durerea mai departe, românii pleacă la muncă în străinătate. În timp îşi aduc şi sufletul cu ei. Primul pas către constituirea unui nou stat. Fără forme constituţionale, fără să fie grupat sub nişte frontiere, recognoscibil doar după grai. Aciuat în celelalte state.

Am mai rămas câţiva, pentru care speranţe prea mari nu se întrezăresc. Să plecăm şi să ne facem ţara noastră, iar pe ei să îi lăsăm să îşi împartă conducerile fără de supuşi. Ar fi o faptă de laşitate, de fugă din faţa "duşmanului", dar ce speranţe mai avem?


10 comentarii:

  1. Avem sperante... maine se aduna 60.000 de oameni numai in bucuresti... printre care si politistii... si asta nu e apogeul revoltelor :D

    RăspundețiȘtergere
  2. Hai sa plecam, unde reusim sa ne facem tara noastra si sa venim cu ideile noatre? Daca reusesti sa incropesti un stat sa ma anunti si pe mine. :P

    RăspundețiȘtergere
  3. sau ce ar fi sa-i impuscam pe astia ca pe Ceausescu:D

    RăspundețiȘtergere
  4. ultima oara cand s-a intamplat asta nu a iesit tocmai bine...

    RăspundețiȘtergere
  5. http://cati-ca-voi.com/demisionez-din-functia-de-cetatean-roman/

    http://cati-ca-voi.com/stat-nou-cautam-locuitori/

    pe aceeasi tema;)

    RăspundețiȘtergere
  6. Plecaţi. Faceţi ca mine. Chiar vă recomand. Numai că vă spun de pe acum ce-o să vă pască: dorul de mizeria asta de Românică.

    RăspundețiȘtergere
  7. @grimnard nu ma scos nimic. o parte ditre linkuri le-am mutat in footer

    @Maria, mai bine cu dorul decat cu ce-i aici

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa e, am mai ramas cativa...Unul dintre noi (cel care va pleca ultimul) sa stinga totusi lumina!

    RăspundețiȘtergere