Am să încep un fel de rubrică pe blog, e legată de amintirile din "tinereţe" şi de năzdrăvăniile pe care la făceam când eram copil. Sper să vă placă.
Când eram eu mic şi desenele animate erau singura atracţie de la televizor, mai mult pierdeam timpul cu prietenii la diverse jocuri copilăreşti. Locuiam aproape de un cimitir şi evident ne făceam damblaua şi pe acolo, jucam ascunsa, "împuşcături" după crucile din cimitir... fain. Numai că se întâmpla să ne prindă noaptea pe acolo şi în drum spre casă(vorba vine) ieşeam din cimitir mai mult mânaţi de frică decât de oboseală.
Cum mergeam noi prin cimitir, fiind toamnă, frunzele foşneau sub paşii noştrii firavi, şi deodată... se aud la vreo câţiva metri de noi nişte paşi târâiţi prin frunze, o frică pe noi... În bezna aia nu am mai stat noi să ne întrebăm ca în Scooby Doo ce o fi. Am luat-o la sănătoasa şi până ce nu am ajuns acasă nu ne-am oprit din fugă.
Tweet
Bre, sa stai ascuns un "popusoaie" si sa-ti dai seama ca astia au uitat de tine sa vezi atunci spaima : ))
RăspundețiȘtergereSi nu ati aflat ce era?
RăspundețiȘtergere@Lillee, era prea intuneric si stapaniti de frica cum eram, noaptea... tu te-ai mai fi intors sa vezi ce era?
RăspundețiȘtergereprin cimitir nu ma jucam...:)) era prea departe de casa bunicilor.Obisnuiam sa jucam un joc..se numete "tije".(bine..pe langa pitulusul sau capra noua)
RăspundețiȘtergereFaina intamplare! :D Cand ai zis de desene animate eu mi-am amintit brusc de Piratul Jack cel teribil si de Bubonic si matusa Tirania.
RăspundețiȘtergereCe faine erau desenele alea. Si acum, dupa ani de zile imi amintesc cu drag de aventurile lui Jim Button :)