Urc în tren gândindu-mă la noua mea carte cumpărată și pe care, nerăbdător să o citesc, o desfac de cum mă așez pe bancheta vișinie a personalului.
Coperta lucioasă a cărțuliei mă incită să o deschid, îi dau paginile una câte una simțind parcă asprimea toporului care a retezat copacul, lovitura tiparului căzută pe foaia delicată și mă provoacă la un suspans prelungit. Oare ce o fi la final, ce destin i se va pregăti personajului din paginile de un galben fad deschis; îmi opresc curiozitatea și voi aștepta să o citesc și să îi aflu scopul pe parcurs.
Nici nu am dat seamă celorlalți pasageri din compartiment. Doi bătrânei simpatici și un zdrahon de popă îmbrăcat tot un negru.
Îmi citesc în ochi plăcerea lecturii și poate că sunt trecut cu vederea. Scot creionul, adnotez și subliniez cuvinte în universul mic al hârtiei. Sunt îngrădit să mă limitez la oglinda paginii cu ideile mele asupra cărții. Nu aș altera opera care mă făcea să par un pasionat desăvârșit al cărții în ochii celorlalți călători.
Îmi citesc în ochi plăcerea lecturii și poate că sunt trecut cu vederea. Scot creionul, adnotez și subliniez cuvinte în universul mic al hârtiei. Sunt îngrădit să mă limitez la oglinda paginii cu ideile mele asupra cărții. Nu aș altera opera care mă făcea să par un pasionat desăvârșit al cărții în ochii celorlalți călători.
Aproape că nici nu observ cum tiptil trenul își mișcă roțile amorțite din gară. Tocmai am ajuns la punctul culminant, și mai multă ardoare mă cuprinde. Deja sunt într-un alt univers, al cărții.
Aș fi vrut să nu observ, dar plictisul popii scoate la iveală o carte electronică. Lucioasă precum coperta cărții mele, în locul creionului un bețișor adecvat touch-screen-ului, iar ce nu puteam avea eu este șervețelul cu care își șterge minunăția de carte, mie nu îmi trebuia. În cazul meu praful era ceva firesc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu