Mi se întîmplă să vorbesc diferite lucruri cu prietenii, lucruri mai noi, mai vechi, mai delicate, mai puțin delicate. Și la final, cîteodată, le zic „știi, nu mai spune la toți ce am vorbit noi, nu vreau să se afle...”
Moment în care nu știu ce se întîmplă în mintea lor, îmi răspund că nu am încredere în ei. Ba am, că din moment ce am vorbit despre asta, din moment ce am zis ce ți-am zis, înseamnă că am încredere. Că doar nu vorbesc ce fac, ce mă mîhnește cu toți.
Ideea este că am o percepție a cum se află lucruri mărunte unul despre celălalt (două mici lucruri de lămurit: puteți fi sau nu de acord; de obicei anumite chestii nu se află la „bîrfă” sau cînd întrebi cu intenție ce mai face Icsulescu).
Să mă explic: pe lîngă faptul că întrebi pe cineva ce mai face Cutărescu, cu intenția clară să afli ce face, se mai întîmplă să întrebi pe cineva ce mai face doar din politețe. Și interlocutorul tău să-ți zic ca pe un lucru nesemnificativ că a vorbit mai-nainte cu cineva care a făcut nu-știu-ce. Nu zic că lucrul ăsta se întîmplă intenționat, ba dimpotrivă, e chiar din faptul că respectivul poate să considere ca pe un lucru de fapt divers, neimportant, posibil dacă nu îi spui să rămînă între voi.
Nu cred că e vorba despre lipsa de încredere ci despre importanța pe care o acordă interlocutorul tău lucrurilor conversate (și de prietenii comuni, cred)
eu sunt de parere ca cei cu care vorbesti tu te toarna pentru ca au gura mare
RăspundețiȘtergere@radu, tu nu știi ce vorbești
RăspundețiȘtergereprietenii ar trebui să poate intui ce este confidențial și ce este trivial în discuțiile avute în particular, alfel nu se mai cheamă „prieteni”...
RăspundețiȘtergere@camil, așa ar trebui. dar nu am vrut să aduc în discuție lucrul ăsta
RăspundețiȘtergere