Știți ce e cel mai aiurea la tragedii? Că după ce ți se fute
toată viața, și după ce ai înghițit regrete cît nu ți-au încăput, nu mai poți
da timpul înapoi. Ești omul ăla futut de soartă, ăla după care niște
descreiereți de studenți de la anul I de jurnalism aleargă ca să-l facă
subiectul lor de lansare. Un Quasimodo cocoșat de regrete, neîmpliniri și de
viața perfectă lângă persoana iubită, neîmplinită. Tipul ăla nebun, dar care e
liber și stă singur, vorbind cu dragostea vieții lui. O iubire pe care o poartă
din tinerețe. Neîmplinită, neîmpărtășită.
Și după ce vezi tot acest „film” ai
vrea să nu mai exiști, să dispari pur și simplu, doar ca să faci un singur
gest: să derulezi la începutul filmului vieții tale. Să fii tânăr, să nu faci
aceleași greșeli și, mai ales, să nu te îndrăgostești de aceeași persoană care
te-a adus la închipuirea nebuniei tale. Sau... de ce nu?
Poate că o să fie
diferit. Și o să te aleagă pe tine bărbatul ei, cel cu care să-și petreacă tot
restul vieții ei. Iar tu, nu vei mai fi acel bătrân nebun care se sfâșie după
iubirea vieții lui. Acea fetișcană plină de viață care te-a refuzat în tinerețe
crezând că tu cauți perfecțiunea. O perfecțiune ce nu exista, căci, tu te
topeai după ceea ce ea considera că-i sunt defecte. Sau poate că te descuraja.
Erai doar un anume băiat.
Exact ca o așchie în pielea unui
pădurar, nedorită și care provoca dureri. Dar oare știe cineva că așchia are și
ea durerile ei? Că dorește doar să se înțepenească într-un loc, un loc de unde a
plecat, și de asta s-a înfipt într-un loc moale, care să-i aline durerile
plecării bruște. Nimeni nu știe. Doar ea, acea fată încăpățânată, acea iubire
imposibilă, ar fi aflat acel secret. Un secret ce va pieri. Căci așchia nu mai
are putere să se înfigă în alt loc.
P.S.: E doar un text :)
P.S.: E doar un text :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu