La scara blocului

Daniel e cel mai popular dintre prietenii lui. Toți îl știu că nu face cine știe ce greșeli, el e mai metodic, și dacă ar face cu siguranță pot fi trecute cu vederea. Însă nu e el fără pată. Deși se știe că tatăl lui îl ține mai din scurt, prietenii lui nu vorbesc despre asta. Dintre toți numai Andrei chicotește, atunci când Daniel e strigat de la balcon de mama lui.

De fapt, Andrei este cel mai glumeț dintre toți. Fără el, în grupul lor mic de copii ar fi mai puțină frenezie. De asta pe el nu îl ia nimeni peste picior, sau dacă se găsește cineva, are el metodele lui de a riposta. E rău de gură, calități dobândite de la părinți. Și-apoi, ce pățește acela care se încumetă să facă asta… ehe! Cele trei fete din grup sunt pățite. Zilnic le găsește nod în papură prințeselor ce vorbesc cât e ziulica de lungă numai despre cine cu cine flirtează prin bilețele sau completează oracole cu picanterii infantile, specifice vârstei lor.

În grupul mic de prieteni mai sunt copii. Toți, drăgălași în felul lor, însă nu prea au ei ceva care să-i facă extraordinari. Dar fiind mai mulți, se întâmplă să facă fiecare câte-o nefăcută și să se vorbească despre el, pân’ a doua zi când totul este uitat și trecut în arhiva amintirilor. Deși nu-s așa de speciali pentru liderii grupului, ei sunt majoritari. Și au un lucru în comun: dau tonul la distracția pe seama administratorului blocului în care locuiesc cu toții. Dar are și el metodele lui de a-i pune la punct pe țânci, părinții sânt oameni mari ca el.

Tweet