Îl treziră zorii, îşi scufundă faţa în pernă şi rămase aşa vreme de încă zece minute... Zece minute sunt importante pentru el. Nu a lenevit nicioadată atât de mult (zece minute!), acum îi plăcea. Somnoros, încălzi zaţul cu apă din ibricul de miercuri şi îl dădu pe gât cum un melancolic şi-ar fi băut Daniel's-ul la cinci dimineaţa ascultând balade rock şi gândindu-se la nemurire. Nu obişnuia să bea cafea, i se părea prea amară. Băuse odată, cu trei linguri de zahăr, dar era mahmur. Niciodată nu a avut un gust mai amar! Acum nu era mahmur. Simţea fiecare gol, fiecare întrebare; şi erau destule.... îl măcinau regretele.
Era un om al sistemului. Doar un om.
Încă puţin şi avea să plece... voia înainte de asta să miroase florile, dar era iarnă. Voia să meargă desculţ prin nisip, dar ningea. Voia să spună "iartă-mă", dar nu avea cui. I-ar fi plăcut să joace şah, dar singur nu putea.
Se întoarse în pat, era timpul. Încă nouă ore şi cincizeci şi nouă de minute.
Şi tot nu avea bani de pâine. Tot lătrau câinii şi mirosea a scorţişoară; doamna Matilda făcea prăjituri. Ca de fiecare dată când venea Crăciunul.
Notă: această răstălmăcire este despre oamenii care mor în singurătate. Singuri.
Sistemul e defect!
Tweet
Tare, neagra si amara. Si cafeaua, si viata. Frumos scris. E un fragment sau o schita? Si daca e schita, va continua?
RăspundețiȘtergereDap, veone a pus o intrebare buna. Sa ne asteptam la o urmare?
RăspundețiȘtergeresistemul e defect :d ... englezii au o vorba: "fuck the system" se aplica si incazul de fata... doar ca aici nu e devina sistemul... ci rockerasul... el nu se integreaza... cafeaua a fost amara dintotdeauna :)
RăspundețiȘtergereCristina poate sa va raspunda la intrebare, zic si eu ca as vrea sa continuie aceasta povestioara, asta depinde de dansa;
RăspundețiȘtergere