Las pofta mea de viaţă celui trist şi izolat; tot lui îi spun că o pasăre nu poate fi mai liberă decât el, nici mai fericită. Până la urmă ţeava unei puşti o va ţinti şi se va prăbuşi.
Acum îmi beau cafeaua cu două cubuleţe de zahăr şi o picătură de lapte. Nu fumez. Niciodată nu am avut alt viciu decât viaţa însăşi. "Şi cafeaua de care vorbeai?", te vei întreba. Eeeh, cafeaua e un moft. Ca şi pantofii de catifea verde. Nu i-am purtat niciodată... cred că îi voi încălţa astăzi. Mi-au plăcut acolo, în vitrină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu